sâmbătă, 21 decembrie 2013

Elevii muzicieni din Iaşi în Concertul de Crăciun

Aliona Paciurca  Anul II,  Muzicologie

                În seara zilei de joi, 12 decembrie 2013, în Sala de Festivităţi a Colegiului Naţional de Arte „Octav Băncilă” din Iaşi, a avut loc Concertul de Crăciun susţinut de orchestra simfonică a claselor IX-XII şi corul liceului, sub îndrumarea profesorului şi dirijorului Ciprian Ion.
                Chiar dacă mai sunt două săptămâni până la sărbătoarea Naşterii Domnului, organizatorii acestei manifestări culturale au reuşit să ne transpună în atmosfera  datinilor de iarnă încă dinaintea concertului. Nu pot să nu menţionez faptul că toţi invitaţii au fost plăcut surprinşi de întâmpinarea călduroasă de care au avut parte. Aşa cum se cuvine unor gazde veritabile, doamna director Dana-Louise Barnea însoţită de cei doi directori adjuncţi  - Nicoleta-Camelia Amariţei şi Florentin Traian Ciobotaru - , împreună cu doamna Inspector de muzică, Irina Petronela Florian ne-au întâmpinat îmbrăcaţi în costume populare româneşti, oferindu-ne colaci, nuci, mere şi tradiţionala urare de „La mulţi ani”. Sala de festivităţi s-a dovedit a fi neîncăpătoare, fapt ce le dădea emoţii în plus tinerilor instrumentişti care urmau să-şi demonstreze public competenţele în materie de interpretare.
                Momentul mult aşteptat – concertul simfonic al orchestrei liceului a început cu uvertura Coriolan op. 62 de Ludwig van Beethoven. O lucrare din epoca în care Beethoven a creat uverturile destinate preludierii operei sale. Inspirat de subiectul nobil al uneia dintre piesele scriitorului vienez Heinrich Joseph Collin, precum şi de cumplita teroare pe care o trăia Viena în acea vreme, compozitorul a realizat prin muzica sa o imagine impresionantă a neliniştii ce aduce ameninţarea, ca şi a descătuşării supreme oferită de pace. Felul în care se transformă tema iniţială – de la energia acţiunii, până la sonorităţile finale, învăluite de înduioşare (pianissimo), demonstrează specificul simfonismului beethovenian. Deşi contextul concertului era unul de sărbătoare şi mai degrabă te-ar fi dus cu gândul la vacanţă, tinerii instrumentişti s-au transpus în esenţa muzicii şi au dat dovadă de maximă maturitate artistică şi interpretativă, transformând momentul într-unul de mare tensiune şi expresivitate. Iar această stare intens trăită de elevii din orchestră a fost transmisă şi publicului care s-a integrat imediat în atmosfera lucrării. Impresia generală era a unui „oximoron” vizual, deoarece părea incredibil cum convieţuiesc şi conlucrează tinereţea, vivacitatea copilăriei, menţinerea unei tehnici de puţin timp însuşite, cu seriozitatea, echilibrul interior şi transmiterea unui mesaj de plină maturitate componistică şi interpretativă. Bineînţeles că acest lucru a fost posibil datorită răbdării, pasiunii şi dedicaţiei dirijorului, profesorul Ciprian Ion, care a trăit momentul de două ori mai intens, deoarece era privit de elevi cu încredere şi respect atât în calitatea sa de dirijor, cât şi ca profesor, implicit ca model de urmat - cel care le înlesneşte drumul spre înţelegerea unei partituri şi transmiterea mesajului unei compoziţii.
                Seara a continuat cu interpretarea Concertului nr. 5 pentru pian şi orchestră în fa minor de J. S. Bach. La pian –Panainte Ana-Thea (în clasa a XI-a, îndrumată de doamna profesor Carmen Şoltuz) a realizat o interpretare deosebită, încadrând-o în stilul epocii şi în maniera bachiană. Orchestra a demonstrat capacitatea de a constitui un suport sonor care scoate în evidenţă instrumentul solist. Realizare datorată în primul rând dirijorului, care o dată în plus a demonstrat nu numai abilitatea de a conduce ansamblul, ci şi capacitatea de predare şi de lucru cu tinerii muzicieni. După lungi aplauze şi ovaţii din public, Ana-Thea Panainte a mai interpretat preludiul din Suita 1 pentru pian în sol major de George Enescu, ceea ce a confirmat virtuozitatea sa, expresivitatea şi stăpânirea unei tehnici care-i permite abordarea lucrărilor din diferite epoci.
                După acest moment îndelung aplaudat şi savurat de public, a urmat o surpriză din partea corului condus de doamna Petronela Dîrţu, care a pregătit câteva colinde româneşti, precum „Noi umblăm şi colindăm” de Sabin Păutza, „Hop şi şe” de Achim Stoia, ş. a. Acest moment muzical a cappella a readus în inima publicului bucuria sărbătorii mult aşteptate şi a creat o atmosferă familială, de întâmpinare a colindătorilor.

                Concertul s-a încheiat cu o lucrare vocal-simfonică şi anume Canti Prophani – suită pentru cor de copii şi orchestră de Sabin Păutza. Compozitor foarte iubit şi apreciat în rândul muzicienilor ieşeni şi nu numai, este renumit pentru respectarea idealului său profesional constant de a exprima sentimente şi idei personale. În această lucrare,  Sabin Păutza a demonstrat nu doar meşteşug de creator, cunoştinţe, pasiune şi inspiraţie din folclorul românesc, ci şi înţelegerea spiritului copiilor. A ştiut să scrie în aşa manieră, încât copiilor să le placă ceea ce fac. Prin această lucrare compozitorul îi îndeamnă, îi ademeneşte să cânte, să se joace, dar în acelaşi timp le stârneşte interesul, ambiţionându-i să înveţe o partitură nu la îndemâna oricui. Este o lucrare ce necesită un efort de interpretare atât din partea instrumentiştilor, cât şi din partea corului de copii. De aceea, momentul a fost deosebit de bine apreciat de public, care a cerut şi un bis. A urmat un moment de aplauze atât din partea publicului, cât şi a elevilor de pe scenă, în special pentru efortul depus de profesorul Ciprian Ion şi dirijorul corului, profesor Petronela Dîrţu, care au reuşit să ofere, cu ajutorul tinerilor interpreţi, un concert ce demonstrează un nivel înalt de pregătire şi profesionalism.