Festivalul Muzicii Româneşti
Duminică, 21 octombrie 2007, Filarmonica de stat ,,Moldova” a găzduit concertul de debut al Săptămânii Muzicii Româneşti. Manifestare tradiţională a Iaşului cultural, întreruptă după anul 1989, Festivalul muzicii româneşti este reluat anul acesta într-o nouă ediţie, reuşind în mare parte să-i mobilizeze pe cei aflaţi în sala de concerte.
Indiferent de locul desfăşurării, de caracterul vocal, instrumental, pur muzical sau într-o formă sincretică a producţiilor artistice, interpreţii au reuşit să capteze atenţia şi aprecierea unui public diversificat, demonstrând un nivel profesional ridicat. Prezenţa constantă în viaţa culturală a unor astfel de evenimente reprezintă simbolul înfloririlor artistice pe care le-am dori constante şi de acum încolo.
Scopul acestor concerte este revigorarea muzicii româneşti. Păcat că totul s-a desfăşurat într-o cursă contra cronometru, pentru că, de ce să nu recunoaştem, o săptămână nu este de ajuns pentru profunzimea şi valoarea muzicii contemporane româneşti. Totuşi un lucru e sigur! Mulţi dintre cei prezenţi la aceste spectacole - unele cu o valoare ce va fi dezvăluită în timp - au fost înnobilaţi sufleteşte!
Şi astfel s-a deschis poarta spre un şir de zile presărate cu sunetele muzicii, care la rândul lor au alcătuit un şirag mai amplu, un adevărat ,,concert” în multe perspective, dar care se încadrează în acelaşi tot unitar cu melodia si armonia contemporană!
Mă voi opri asupra comediei muzicale ,,Preţioasele ridicole” de Vasile Spătărelu, prezentată la închiderea Festivalului. Am avut ocazia să ascultăm solişti ai Operei Naţionale Române din Iaşi. Ne referim la soprana Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată (Magdelon), mezzo-soprana Maria Macsim-Grierosu (Cathos), soprana Simona Titieanu (Marotta), tenorul Adrian Ionescu (Vicontele de Jodelet), baritonul Eduard Sveatchevici (Marchizul de Mascaril) precum şi cei doi başi Iulian Ioan Sandu (La Grange) şi Octavian Dumitru (Du Croisy).
Lucrarea maestrului Spătărelu, a fost scrisă după textul lui Molière, cu un limbaj muzical-scenic original, dat de o savuroasă şi incitantă muzică, având la bază o multitudine de intonaţii celebre. Textul (prelucrat de regizorul Dimitrie Tăbăcaru), libretul, regia, precum şi mişcarea scenică stau sub semnul unei pasiuni deosebite şi nevinovate cochetării. De asemenea regizorul artistic Anda Tăbăcaru-Hogea declara cǎ ,,realizarea scenică a spectacolului Preţioasele ridicole, nu îşi propune o reconstituire a epocii lui Molière, ci o relevare cu mijloace vizuale simplificate până la esenţă a ideilor marelui dramaturg, privind raportul preţiozitate-naturaleţe”.
Simbolistica spectacolului denotă caricaturizarea parvenitismului, acest fenomen social-moral care există indiferent de epocă. Atitudinea, gîndirea şi modul de a relaţiona al personajelor principale (Magdelon şi Cathos – obsedate de moda preţiozităţii) a rezultat cu certitudine din cromatica şi stilul caracteristic al vestimentaţiilor abordate, contribuind la această sărbătoare ,,a urechilor şi a ochilor”. Astfel, în întregul cadru artistic oferit, aceste detalii esenţiale ale ,,commediei dell’ arte” au fost uşor de sesizat.
Frumoasa producţie a solicitat o participare destul de amplă, concretizată prin Orchestra simfonică dirijată de Alexandru Lăscae, corul de femei al Filarmonicii, precum şi soliştii enumeraţi anterior. Prezentarea spectacolului a însemnat o îmbogăţire repertorială prin readucerea unei lucrări ieşene în atenţia publicului, precum şi un gest de respect al artiştilor pentru cel care a fost compozitorul, profesorul, şi prietenul Vasile Spătărelu.
Evenimentul s-a impus ca un concert de înaltă ţinută artistică, cu calităţi solistice demne de laudă. Comedia s-a încheiat sub semnul bunei dispoziţii, având o execuţie reuşită atât prin realizarea tehnică, cât şi prin dinamizarea jocului scenic. Nu putem rămâne indiferenţi atunci când ascultăm timbrul cristalin şi tehnica vocală a solistei Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată, precum şi felul în care ne încântă cu prezenţa scenică plăcută. Această prestaţie reuşită a încântat publicul, care a audiat o ţesătură sonoră vocal-instrumentală plină de strălucire. Surplusul de bună dispoziţie a fost transmis cu succes către cei prezenţi, care au umplut sala până la refuz.
Orchestra şi dirijorul au fost integraţi şi ei în desfăşurarea acţiunii, această modalitate de expresie amintind de muzica de scenă a spectacolelor de teatru prezentate în secolul al XVII-lea. Comicul de situaţie şi de limbaj al acţiunii este în permanenţă însoţit de comicul instrumental. Premisa interpreţilor principali vizează posibilitatea actorului total, ce reuneşte arta dramatică, dansul şi cântul.
Dirijorul Alexandru Lăscae a subliniat destul de convingător caracterul tonic al lucrării. Cert este că atmosfera creată de orchestra ieşeanǎ a fost pe măsură interferând cu montarea modernă şi jocul scenic exuberant al lucrării.
În ideea că am fost martorii unei seri memorabile, nu ne mai rămâne decât să aşteptăm ediţia următoare a Festivalului, cu spectacole la fel de antrenante ca cel din seara aceasta. De aceea vom încheia pe cuvintele maestrului Vasile Spătărelu, care zicea ,,Preţioasele ridicole este un spectacol pentru toate vârstele de la care veţi ieşi mai veseli şi… mai curaţi sufleteşte!”
Indiferent de locul desfăşurării, de caracterul vocal, instrumental, pur muzical sau într-o formă sincretică a producţiilor artistice, interpreţii au reuşit să capteze atenţia şi aprecierea unui public diversificat, demonstrând un nivel profesional ridicat. Prezenţa constantă în viaţa culturală a unor astfel de evenimente reprezintă simbolul înfloririlor artistice pe care le-am dori constante şi de acum încolo.
Scopul acestor concerte este revigorarea muzicii româneşti. Păcat că totul s-a desfăşurat într-o cursă contra cronometru, pentru că, de ce să nu recunoaştem, o săptămână nu este de ajuns pentru profunzimea şi valoarea muzicii contemporane româneşti. Totuşi un lucru e sigur! Mulţi dintre cei prezenţi la aceste spectacole - unele cu o valoare ce va fi dezvăluită în timp - au fost înnobilaţi sufleteşte!
Şi astfel s-a deschis poarta spre un şir de zile presărate cu sunetele muzicii, care la rândul lor au alcătuit un şirag mai amplu, un adevărat ,,concert” în multe perspective, dar care se încadrează în acelaşi tot unitar cu melodia si armonia contemporană!
Mă voi opri asupra comediei muzicale ,,Preţioasele ridicole” de Vasile Spătărelu, prezentată la închiderea Festivalului. Am avut ocazia să ascultăm solişti ai Operei Naţionale Române din Iaşi. Ne referim la soprana Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată (Magdelon), mezzo-soprana Maria Macsim-Grierosu (Cathos), soprana Simona Titieanu (Marotta), tenorul Adrian Ionescu (Vicontele de Jodelet), baritonul Eduard Sveatchevici (Marchizul de Mascaril) precum şi cei doi başi Iulian Ioan Sandu (La Grange) şi Octavian Dumitru (Du Croisy).
Lucrarea maestrului Spătărelu, a fost scrisă după textul lui Molière, cu un limbaj muzical-scenic original, dat de o savuroasă şi incitantă muzică, având la bază o multitudine de intonaţii celebre. Textul (prelucrat de regizorul Dimitrie Tăbăcaru), libretul, regia, precum şi mişcarea scenică stau sub semnul unei pasiuni deosebite şi nevinovate cochetării. De asemenea regizorul artistic Anda Tăbăcaru-Hogea declara cǎ ,,realizarea scenică a spectacolului Preţioasele ridicole, nu îşi propune o reconstituire a epocii lui Molière, ci o relevare cu mijloace vizuale simplificate până la esenţă a ideilor marelui dramaturg, privind raportul preţiozitate-naturaleţe”.Simbolistica spectacolului denotă caricaturizarea parvenitismului, acest fenomen social-moral care există indiferent de epocă. Atitudinea, gîndirea şi modul de a relaţiona al personajelor principale (Magdelon şi Cathos – obsedate de moda preţiozităţii) a rezultat cu certitudine din cromatica şi stilul caracteristic al vestimentaţiilor abordate, contribuind la această sărbătoare ,,a urechilor şi a ochilor”. Astfel, în întregul cadru artistic oferit, aceste detalii esenţiale ale ,,commediei dell’ arte” au fost uşor de sesizat.
Frumoasa producţie a solicitat o participare destul de amplă, concretizată prin Orchestra simfonică dirijată de Alexandru Lăscae, corul de femei al Filarmonicii, precum şi soliştii enumeraţi anterior. Prezentarea spectacolului a însemnat o îmbogăţire repertorială prin readucerea unei lucrări ieşene în atenţia publicului, precum şi un gest de respect al artiştilor pentru cel care a fost compozitorul, profesorul, şi prietenul Vasile Spătărelu.
Evenimentul s-a impus ca un concert de înaltă ţinută artistică, cu calităţi solistice demne de laudă. Comedia s-a încheiat sub semnul bunei dispoziţii, având o execuţie reuşită atât prin realizarea tehnică, cât şi prin dinamizarea jocului scenic. Nu putem rămâne indiferenţi atunci când ascultăm timbrul cristalin şi tehnica vocală a solistei Lăcrămioara Maria Hrubaru-Roată, precum şi felul în care ne încântă cu prezenţa scenică plăcută. Această prestaţie reuşită a încântat publicul, care a audiat o ţesătură sonoră vocal-instrumentală plină de strălucire. Surplusul de bună dispoziţie a fost transmis cu succes către cei prezenţi, care au umplut sala până la refuz.
Orchestra şi dirijorul au fost integraţi şi ei în desfăşurarea acţiunii, această modalitate de expresie amintind de muzica de scenă a spectacolelor de teatru prezentate în secolul al XVII-lea. Comicul de situaţie şi de limbaj al acţiunii este în permanenţă însoţit de comicul instrumental. Premisa interpreţilor principali vizează posibilitatea actorului total, ce reuneşte arta dramatică, dansul şi cântul.
Dirijorul Alexandru Lăscae a subliniat destul de convingător caracterul tonic al lucrării. Cert este că atmosfera creată de orchestra ieşeanǎ a fost pe măsură interferând cu montarea modernă şi jocul scenic exuberant al lucrării.
În ideea că am fost martorii unei seri memorabile, nu ne mai rămâne decât să aşteptăm ediţia următoare a Festivalului, cu spectacole la fel de antrenante ca cel din seara aceasta. De aceea vom încheia pe cuvintele maestrului Vasile Spătărelu, care zicea ,,Preţioasele ridicole este un spectacol pentru toate vârstele de la care veţi ieşi mai veseli şi… mai curaţi sufleteşte!”
Simona Ţărnă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu